Flegmon amigdalian
Aceasta afectiune flegmon amigdalian) este o supuratie a tesutului celular lax care se afla intre capsula amigdaliana si peretele lateral al faringelui. Flegmonul amigdalian, cunoscut și sub denumirea de abces periamigdalian, este o infecție severă localizată în spațiul din jurul amigdalelor, care poate apărea ca o complicație a unei amigdalite acute sau cronice. Aceasta este considerată o urgență medicală, necesitând tratament prompt pentru a preveni complicațiile grave, cum ar fi răspândirea infecției la alte structuri anatomice din gât.
In general flegmonul amigdalian (periamigdalian) apare dupa o angina/amigdalita acuta sau in conditiile unei amigdalite cronice reacutizate, dar sunt cazuri in care apare si fara o infectie precedenta.
Cauzele flegmonului amigdalian
Flegmonul amigdalian apare cel mai frecvent ca rezultat al unei infecții bacteriene. Cele mai comune bacterii implicate sunt cele din familia streptococilor și stafilococilor, cum ar fi:
- Streptococcus pyogenes (streptococ beta-hemolitic de grup A);
- Staphylococcus aureus;
- Anaerobi, precum Fusobacterium necrophorum.
Infecția începe de obicei ca o amigdalită simplă, dar, în anumite cazuri, bacteriile pot pătrunde în țesuturile din jurul amigdalelor, cauzând inflamație și acumulare de puroi. Factorii favorizanți includ:
- Amigdalitele recurente;
- Igiena orală precară;
- Fumatul;
- Imunosupresia (din cauza unor boli sau tratamente, cum ar fi chimioterapia).
Simptomatologia flegmonului este: febra mare, durere severa la nivelul gatului, de obicei unilaterala care este accentuate de deglutitie, voce infundata, flegmonoasa, sialoree (salivatie excesiva), trismus ( inclestarea gurii), disfagie progresiva (greutate la inghitire). Pacientii pot acuza si durere la nivelul urechii (otalgia) sau oboseala.
La consultul clinic ORL, medicul ORL-ist poate intampina dificultati in examinarea pacientului cu flegmon periamigdalian, datorita trismusului, care limiteaza deschiderea gurii. Se poate observa o amigdala foarte umflata, cu asimetria orofaringelui prin devierea omusorului (luetei) catre partea opusa flegmonului, bombarea usoara a regiunii periamigdaliene, uneori cu edem de lueta. Uneori se pot intalni si ganglioni limfatici mariti la nivel cervical.
In diagnosticarea afectiunii pot fi utile (mai ales la pacientii cu imunitate scazuta sau la cei cu complicatii) si anumite investigatii de laborator: hemoleucograma completa cu formula leucocitara, ionograma, culturi pentru streptococ.
Diagnosticul flegmonului amigdalian
Diagnosticul este stabilit printr-un examen clinic detaliat și, în unele cazuri, completat de investigații suplimentare:
- La inspecția cavității bucale, se observă deviația uvulei spre partea opusă infecției, tumefacție și eritem în zona amigdalelor.
- Exudatul purulent poate fi prezent în cazul unui abces deja format.
- Investigații imagistice (ecografie cervicală sau tomografie computerizată) pot fi indicate pentru a evalua extinderea infecției.
- Analizele de sânge pot arăta un număr crescut de leucocite și valori ridicate ale proteinei C reactive.
Diagnosticul diferential se face cu:
- Faringoamigdalita acuta severa
- Abcesul retrofaringian – frecvent la sugari ca o complicatie a adenoiditei acute
- Abcesul parafaringian –
- Epiglotita- apare la copiii mici, evolueaza mai rapid
- Consultatia ORL cuprinde o anamneza completa si detaliata a pacientului cu intrebari tinta, in scopul de a ne orienta catre un diagnostic. Deasemenea, se efectueaza un examen clinic orl si interpretarea analizelor si investigatiilor recomandate de medicul ORL-ist.La sfarsitul consultatiei se precizeaza recomandarile medicale si prescriptia tratamentului ce trebuie urmat de catre pacient, sau recomandarile chirurgicale acolo unde este cazul.
Daca manifestati simptomatologia descrisa mai sus, solicitati de urgenta un consult ORL.
Complicatiile flegmonului periamigdalian sunt foarte rare si pot fi: obstructia cailor aeriene, pneumonia de aspiratie cand abcesul se rupe in caile respiratorii, tromboza de vena jugulara interna, ruptura arterei carotide, septicemia.
Tratament
- Punctia cu un ac in punctul maxim de bombare cu aspiraea puroiului si efectuarea examenului bacteriologic cu antibiograma;
- Drenajul colectiei purulente;
- Antibiotic cu spectru larg
- Antialgice;
- Hidratare corecta
- Amigdalectomie (indepartarea amigdalelor palatine) dupa o luna; amigdalectomia se poate face si preventiv la pacientii cu episoade frecvente de amigdalita acuta.
!! Trebuie retinut ca amigdalita si flegmonul periamigdalian sunt boli infecto-contagioase (se pot transmite celor din jur).
Prevenția flegmonului amigdalian
Pentru a reduce riscul apariției acestei afecțiuni, este important să:
- Tratați prompt și corect amigdalitele;
- Mențineți o igienă orală adecvată;
- Renunțați la fumat;
- Urmați recomandările medicului în cazul infecțiilor recurente ale gâtului.
- Flegmonul amigdalian este o afecțiune gravă, dar tratabilă dacă este diagnosticată și gestionată corespunzător. Dacă aveți simptome sugestive, este esențial să consultați un medic pentru evaluare și tratament adecvat.
Pentru programari consultatii contactati
Dr. Mirela Turcu , medic specialist ORL
Tel 0213340080 sau 0761640626
